Inflamația cronică
Când auzim cuvântul inflamație, majoritatea ne gândim la o infecție, la o rană sau la o articulație umflată.
În realitate, există două forme complet diferite de inflamație.
Prima este inflamația acută.
Este răspunsul normal al organismului la o agresiune. Apare atunci când ne tăiem, când facem o infecție sau când suferim un traumatism. Este rapidă, controlată și are rolul de a proteja și repara organismul.
Fără inflamația acută, vindecarea nu ar fi posibilă.
Există însă și o altă formă.
Mai discretă.
Mai lentă.
Mult mai greu de observat.
Inflamația cronică de grad redus.
Nu provoacă febră.
Nu provoacă dureri intense.
De cele mai multe ori nu produce simptome evidente ani la rând.
Și tocmai de aceea este atât de periculoasă.
Un incendiu care nu se stinge niciodată
Imaginează-ți un foc de tabără.
Dacă arde câteva ore și apoi este stins, nu produce probleme.
Acum imaginează-ți un jar care rămâne aprins luni sau ani.
Nu este suficient de puternic încât să distrugă imediat casa.
Dar, în timp, deteriorează tot ceea ce îl înconjoară.
Așa acționează inflamația cronică.
Nu distruge organismul într-o zi.
Îl uzează lent, în fiecare zi.
Acesta este unul dintre motivele pentru care este asociată cu numeroase boli cronice, inclusiv boli cardiovasculare, diabet zaharat de tip 2, steatoză hepatică metabolică și alte afecțiuni în care inflamația persistentă contribuie la evoluția bolii.
Inflamația nu este întotdeauna cauza principală.
Dar poate deveni un factor care întreține și agravează procesul patologic.
De unde apare această inflamație?
Nu există o singură cauză.
În majoritatea cazurilor, inflamația cronică este rezultatul acumulării mai multor factori.
Printre cei mai importanți se numără:
- excesul de țesut adipos visceral;
- sedentarismul;
- alimentația dominată de produse ultraprocesate;
- aportul insuficient de fibre;
- microbiota intestinală dezechilibrată;
- privarea de somn;
- stresul cronic;
- fumatul;
- consumul excesiv de alcool.
Niciunul dintre acești factori nu acționează izolat.
Ei se influențează reciproc.
De aceea, abordarea unui singur element este rareori suficientă.
Țesutul adipos nu este doar un depozit de grăsime
Mult timp s-a considerat că grăsimea corporală este doar o rezervă de energie.
Astăzi știm că țesutul adipos este un organ endocrin activ.
Celulele adipoase secretă numeroase molecule de semnalizare, numite adipokine, care participă la reglarea metabolismului, a apetitului și a răspunsului inflamator.
În condiții de exces, în special atunci când grăsimea se acumulează în jurul organelor abdominale, echilibrul acestor molecule se modifică.
Acest lucru poate favoriza apariția unui mediu inflamator persistent.
Din acest motiv, Protocolul Nutricardio urmărește reducerea excesului de grăsime viscerală, nu doar scăderea greutății corporale.
Microbiota și inflamația
În capitolul anterior am discutat despre microbiota intestinală.
Acum putem înțelege de ce este atât de importantă.
O alimentație săracă în fibre și bogată în produse ultraprocesate poate modifica ecosistemul intestinal.
La rândul său, dezechilibrul microbiotei poate influența funcția barierei intestinale și modul în care sistemul imunitar răspunde la diferiți stimuli.
Relația dintre microbiotă și inflamație este complexă și intens studiată.
Ceea ce știm cu certitudine este că alimentația influențează microbiota, iar microbiota influențează funcționarea organismului.
Acesta este unul dintre motivele pentru care Protocolul Nutricardio acordă o atenție atât de mare alimentelor bogate în fibre și diversității vegetale.
Mușchiul și inflamația
La fel cum excesul de țesut adipos poate favoriza inflamația, masa musculară activă contribuie la menținerea unui metabolism sănătos.
În timpul exercițiului fizic, musculatura eliberează miokine, molecule care participă la comunicarea dintre mușchi și alte organe.
Unele dintre aceste molecule sunt implicate în reglarea răspunsului inflamator și a metabolismului energetic.
Acesta este încă un motiv pentru care Protocolul Nutricardio nu separă niciodată alimentația de activitatea fizică.
Cele două acționează împreună asupra acelorași mecanisme biologice.
Inflamația și longevitatea
Odată cu înaintarea în vârstă, organismul poate dezvolta un nivel crescut de inflamație sistemică de intensitate redusă, fenomen descris în literatura de specialitate prin termenul inflammaging.
Acest proces este considerat unul dintre factorii implicați în îmbătrânirea biologică și în apariția multor boli cronice.
Nu putem opri complet îmbătrânirea.
Dar putem influența numeroși factori care contribuie la modul în care îmbătrânim.
Alimentația, activitatea fizică, somnul, compoziția corporală și sănătatea metabolică sunt printre cei mai importanți.
Aceasta este filosofia Protocolului Nutricardio.
Alimentația ca regulator al inflamației
Protocolul Nutricardio nu promite „eliminarea inflamației”.
Inflamația este un proces fiziologic esențial.
Obiectivul este diferit.
Reducerea factorilor care întrețin inflamația cronică de grad redus și susținerea mecanismelor normale de reglare ale organismului.
De aceea, fiecare farfurie este construită în jurul unor principii clare:
- proteine complete pentru menținerea masei musculare;
- leguminoase și cereale integrale pentru aport de fibre și microbiotă;
- legume și fructe bogate în compuși bioactivi;
- grăsimi predominant nesaturate;
- limitarea produselor ultraprocesate;
- aport adecvat de vitamine și minerale.
Protocolul nu se bazează pe un aliment „antiinflamator”.
Se bazează pe un model alimentar coerent.
Inflamația cronică nu apare dintr-o singură cauză și nu dispare printr-un singur aliment. Ea este influențată de întregul stil de viață. Protocolul Nutricardio acționează asupra mecanismelor care o întrețin, construind un mediu metabolic favorabil sănătății pe termen lung.