Hormonii care decid dacă îți este foame sau ești sătul
De ce Protocolul Nutricardio construiește mesele pentru creier, nu doar pentru stomac
Mulți oameni cred că foamea apare atunci când stomacul este gol.
Este una dintre cele mai răspândite idei despre alimentație.
În realitate, stomacul reprezintă doar o mică parte din această ecuație.
Foamea și sațietatea sunt controlate de un sistem biologic extrem de complex, în care intestinul, pancreasul, țesutul adipos, mușchii și creierul comunică permanent prin intermediul hormonilor.
De aceea, două persoane pot consuma aceeași masă și pot avea senzații complet diferite după două ore.
Una este încă sătulă.
Cealaltă caută deja o gustare.
Diferența nu este lipsa voinței.
Diferența este răspunsul hormonal.
Acesta este motivul pentru care Protocolul Nutricardio nu urmărește doar să umple stomacul.
El urmărește să optimizeze comunicarea dintre intestin și creier.
Organismul este construit pentru supraviețuire
Din punct de vedere evolutiv, organismul nu a fost proiectat pentru a slăbi.
A fost proiectat pentru a supraviețui perioadelor de lipsă a hranei.
Din acest motiv, sistemele care stimulează foamea sunt foarte eficiente.
Creierul tratează lipsa energiei ca pe un risc biologic.
În schimb, senzația de sațietate este rezultatul integrării unui număr mare de semnale.
Nu există un singur hormon al sațietății.
Există o rețea întreagă de molecule care informează creierul despre:
- cantitatea de energie ingerată;
- compoziția mesei;
- starea rezervelor energetice;
- nivelul activității fizice;
- ritmul circadian.
Protocolul Nutricardio este construit astfel încât să stimuleze această rețea, nu să lupte împotriva ei.
Grelina – hormonul care spune „este timpul să mănânci”
Grelina este produsă în principal la nivelul stomacului.
Concentrația sa crește înaintea meselor și scade după alimentație.
Rolul ei este simplu.
Informează creierul că organismul are nevoie de hrană.
Dar grelina nu răspunde doar la timpul trecut de la ultima masă.
Este influențată și de:
- compoziția alimentelor;
- durata somnului;
- stres;
- activitatea fizică.
Persoanele care dorm insuficient sau consumă frecvent alimente ultraprocesate pot prezenta modificări ale reglării apetitului.
Acesta este unul dintre motivele pentru care Protocolul Nutricardio nu privește alimentația separat de stilul de viață.
GLP-1 – mesagerul intestinului
În ultimii ani, GLP-1 a devenit cunoscut datorită medicamentelor utilizate în tratamentul diabetului și al obezității.
Cu mult înainte de apariția acestor terapii, organismul producea deja GLP-1.
Acest hormon este secretat de celulele intestinale după masă.
Printre efectele sale se numără:
- stimularea secreției de insulină în prezența glucozei;
- reducerea secreției de glucagon;
- încetinirea golirii gastrice;
- transmiterea semnalelor de sațietate către creier.
Protocolul Nutricardio nu încearcă să înlocuiască aceste mecanisme.
Le susține prin alimentație.
Mesele bogate în proteine, fibre și alimente minim procesate favorizează un răspuns fiziologic al hormonilor intestinali implicați în reglarea apetitului.
PYY – hormonul care prelungește sațietatea
Un alt hormon important este Peptide YY (PYY).
Acesta este eliberat după alimentație, în special atunci când mesele conțin cantități adecvate de proteine și fibre.
Rolul său este de a transmite creierului că necesarul alimentar a fost acoperit.
Acesta este unul dintre motivele pentru care mesele Nutricardio oferă o sațietate mai mare decât mesele bazate predominant pe produse rafinate.
Nu datorită unui ingredient miraculos.
Ci datorită arhitecturii întregii farfurii.
Leptina – vocea țesutului adipos
Dacă grelina spune:
„Mănâncă.”
Leptina spune:
„Avem suficiente rezerve.”
Acest hormon este produs de țesutul adipos și transmite creierului informații despre cantitatea de energie stocată.
În mod normal, o cantitate mai mare de țesut adipos determină niveluri mai mari de leptină.
Cu toate acestea, în obezitate poate apărea rezistența la leptină.
Creierul nu mai răspunde eficient la semnal.
Rezultatul este paradoxal.
Organismul are suficiente rezerve energetice, dar continuă să stimuleze apetitul.
Acesta este unul dintre motivele pentru care simplul sfat:
„Mănâncă mai puțin.”
este adesea insuficient.
Problema nu este doar comportamentală.
Ea poate avea și o componentă biologică.
Insulina – mai mult decât hormonul glicemiei
Majoritatea oamenilor cunosc insulina doar ca hormonul care scade glicemia.
Rolul ei este însă mult mai complex.
Insulina facilitează utilizarea glucozei de către celule, influențează sinteza glicogenului, metabolismul proteinelor și al lipidelor și participă la reglarea apetitului prin interacțiunea cu alte sisteme hormonale.
În contextul rezistenței la insulină, aceste mecanisme devin mai puțin eficiente.
Acesta este motivul pentru care Protocolul Nutricardio urmărește îmbunătățirea sensibilității la insulină prin alimentație, activitate fizică și optimizarea compoziției corporale.
De ce începe fiecare masă cu proteina
Acum toate piesele se unesc.
Proteina completă:
- stimulează sațietatea;
- favorizează eliberarea PYY și GLP-1;
- contribuie la menținerea masei musculare;
- are cel mai mare efect termic dintre macronutrienți;
- furnizează aminoacizii necesari regenerării.
Apoi urmează:
- leguminoasele;
- cerealele integrale;
- legumele;
- vitamina C;
- grăsimile sănătoase.
Această ordine nu este întâmplătoare.
Este rezultatul fiziologiei umane.
Protocolul Nutricardio nu luptă împotriva foamei
Majoritatea dietelor încearcă să învingă foamea.
Protocolul Nutricardio urmărește altceva.
Să reducă motivele biologice pentru care foamea apare excesiv.
Atunci când mesele furnizează proteine complete, fibre, carbohidrați complecși și grăsimi sănătoase, iar stilul de viață include mișcare și somn adecvat, organismul primește semnale coerente.
Nu mai este nevoie de o luptă permanentă cu apetitul.
Acesta este unul dintre motivele pentru care protocolul este conceput pentru a putea fi urmat pe termen lung.
Apetitul nu este controlat de voință, ci de o rețea complexă de hormoni și semnale biologice. Protocolul Nutricardio construiește fiecare masă astfel încât să susțină aceste mecanisme naturale, oferind sațietate, stabilitate metabolică și aderență pe termen lung.