Nu toate proteinele sunt egale
De ce calitatea proteinei este mai importantă decât cantitatea
După ce ai înțeles că proteinele reprezintă materialul din care organismul își construiește și își repară țesuturile, apare o întrebare firească.
Dacă toate proteinele sunt alcătuite din aminoacizi, de ce există diferențe atât de mari între ele?
Răspunsul este simplu.
Nu toate proteinele furnizează organismului aceiași aminoacizi, în aceleași proporții și cu aceeași eficiență.
Din punct de vedere chimic, toate proteinele sunt lanțuri de aminoacizi.
Din punct de vedere biologic, însă, valoarea lor poate fi foarte diferită.
Organismul nu evaluează doar cantitatea de proteină ingerată. El „analizează” dacă sunt prezenți toți aminoacizii esențiali necesari pentru construirea unei proteine noi.
Dacă unul dintre ei lipsește sau este prezent într-o cantitate insuficientă, întregul proces încetinește.
Acesta este unul dintre cele mai importante principii ale Protocolului Nutricardio.
Lecția pe care ne-o oferă un șantier
Imaginează-ți că trebuie construită o casă.
Ai suficiente cărămizi, ciment, ferestre și instalații electrice.
Însă lipsește o singură componentă: acoperișul.
Poți începe construcția?
Doar până la un punct.
La un moment dat, întreaga lucrare se oprește, chiar dacă toate celelalte materiale sunt disponibile.
Exact același lucru se întâmplă în organism.
Pentru a sintetiza o proteină nouă, organismul are nevoie simultan de toți aminoacizii esențiali.
Dacă unul dintre ei lipsește, procesul este limitat.
Acest concept poartă numele de aminoacid limitativ și explică de ce nu toate sursele de proteină au aceeași eficiență biologică.
Proteina completă
O proteină completă este aceea care furnizează toți cei nouă aminoacizi esențiali în cantități suficiente pentru necesitățile organismului.
În mod natural, acest profil se regăsește în majoritatea alimentelor de origine animală:
- ouă;
- pește;
- carne;
- lactate.
Aceste alimente reprezintă baza Protocolului Nutricardio deoarece oferă organismului materia primă necesară pentru sinteza proteinelor fără a necesita combinații complexe.
Acest lucru nu înseamnă că alimentele vegetale sunt inferioare sau lipsite de valoare.
Dimpotrivă.
Ele completează protocolul prin aportul lor de fibre, vitamine, minerale și compuși bioactivi și contribuie la diversitatea alimentară.
Diferența este că, în multe cazuri, profilul lor de aminoacizi este diferit.
De ce folosim leguminoase și cereale împreună
Acesta este unul dintre elementele care definesc Protocolul Nutricardio.
Leguminoasele și cerealele nu sunt asociate întâmplător.
Ele se completează reciproc.
În general, leguminoasele sunt bogate în lizină și relativ mai sărace în aminoacizi sulfurați, precum metionina.
Cerealele și pseudocerealele au un profil diferit și pot contribui la echilibrarea aportului total de aminoacizi în cadrul unei alimentații variate.
De aceea, în protocol vei regăsi frecvent combinații precum:
- linte și quinoa;
- năut și bulgur;
- fasole mung și hrișcă;
- linte și couscous integral.
Aceste asocieri nu sunt menite să înlocuiască proteina completă de origine animală din cadrul mesei. Rolul lor este să îmbogățească profilul nutrițional al alimentației și să aducă fibre, carbohidrați complecși, vitamine și minerale într-un model alimentar echilibrat.
Acesta este un aspect important. În Protocolul Nutricardio, combinația leguminoasă + cereală completează structura mesei, nu înlocuiește sursa principală de proteină.
Cum decide organismul că este momentul să construiască?
Faptul că ai consumat proteine nu înseamnă automat că organismul începe să construiască țesut muscular.
Mai întâi trebuie să primească un semnal.
Acest semnal este transmis printr-o serie de mecanisme biologice complexe care monitorizează disponibilitatea aminoacizilor, starea energetică a celulei și necesitățile organismului.
Dintre toți aminoacizii esențiali, unul are un rol deosebit de important.
Leucina.
Ea acționează asemenea unui senzor metabolic.
Atunci când concentrația sa crește după o masă bogată în proteine de calitate, leucina participă la activarea căilor implicate în sinteza proteinelor musculare.
Totuși, leucina nu poate construi singură un mușchi.
Ea transmite semnalul de începere a procesului.
Materialele de construcție sunt reprezentate de toți ceilalți aminoacizi esențiali.
Imaginează-ți un dirijor care ridică bagheta înaintea unui concert.
Dirijorul poate da semnalul de începere, dar fără orchestră nu există muzică.
În același fel, leucina poate iniția procesul de sinteză proteică, însă fără ceilalți aminoacizi acesta nu poate continua.
Acesta este motivul pentru care Protocolul Nutricardio nu urmărește doar un aport ridicat de proteină, ci un aport de proteine complete, capabile să furnizeze întregul „ansamblu” de aminoacizi necesari.
Cum evaluăm calitatea unei proteine?
Timp de mulți ani, calitatea proteinelor a fost apreciată prin metode care comparau profilul de aminoacizi și digestibilitatea acestora.
Astăzi, unul dintre cei mai relevanți indicatori este DIAAS (Digestible Indispensable Amino Acid Score), propus de Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO).
Spre deosebire de metodele mai vechi, DIAAS analizează digestibilitatea fiecărui aminoacid esențial la nivelul intestinului subțire și oferă o imagine mai fidelă asupra cantității efectiv disponibile pentru organism.
Acest indicator explică de ce două alimente cu același conținut proteic pot avea valori biologice diferite.
Protocolul Nutricardio utilizează acest principiu atunci când selectează sursele principale de proteină, fără a reduce însă alimentația la un singur scor. Alegerea alimentelor ține cont și de densitatea nutrițională, digestibilitate, context clinic și echilibrul întregii diete.
O proteină valoroasă nu este cea care conține cele mai multe grame, ci cea care furnizează organismului toți aminoacizii esențiali, în proporțiile și forma în care îi poate utiliza eficient.