Țesutul adipos

Țesutul adipos este format din celule conjunctive diferențiate, care formează adevărați „saci” de grăsime, înconjurați de o peliculă de protoplasmă. Celulele de grăsime sunt adunate în grupe, separate printr-o trame de fibre colagene, reticulare și numeroase capilare. Este un țesut puțin hidratat, conținând totuși aproximativ 30% apă.

Țesutul adipos. Compoziția lipidică

Din punctul de vedere al lipidelor, compoziția țesutului adipos este următoarea:

• Acizi grași totali: 94,6%, dintre care:

  • Acizi grași nesaturați: 63,6%

  • Acizi grași saturați: 26,6%

  • Acid linoleic: 0,5%

  • Acid miristic: 0,1%

  • Acid lauric: doar urme

  • Acizi grași cu trei duble legături: 0,03%

  • Acizi grași cu patru duble legături: 0,33%

Grăsimile sunt lichide la temperatura corpului, având punctul de topire între 15°C și 25°C. Acest aspect se datorează constituției grăsimii umane, care conține:

• 70% acid oleic

• 28% acid palmitic

• 2% acid stearic

Capacitatea de topire a grăsimii variază în funcție de regiunea corporală, fiind influențată de proporțiile diferite ale celor trei acizi grași care intră în compoziția grăsimilor. În regiunile unde temperatura corpului tinde să scadă, grăsimea este alcătuită astfel încât să se topească mai ușor. În schimb, în zonele unde temperatura este aproape de 37°C, capacitatea de topire este mai redusă, asigurând o stare fizică specifică fiecărui strat adipos. De exemplu, în regiunile mai profunde, în jurul inimii și rinichilor, grăsimea trebuie să fie mai densă și mai rezistentă la topire.

Funcții și dinamica țesutului adipos

Grăsimea de rezervă care se topește ușor:

• Dispare complet în inaniție

• Crește considerabil în supraalimentație, formând o suprarezervă alimentară

Aceasta se deosebește de grăsimea inclusă în organe și țesuturi, care nu este imediat topibilă și este independentă de hrană. Grăsimea din țesutul adipos este influențată de alimentație nu doar cantitativ, ci și calitativ.

Sinteza grăsimilor

Sinteza grăsimilor este una dintre funcțiile esențiale ale țesutului adipos. Se poate spune chiar că țesutul adipos este, mai mult decât ficatul, responsabil pentru sinteza grăsimilor în organism.

Într-o dietă echilibrată sau în post, glicogenul este prezent în cantități foarte mici sau chiar absent în țesutul adipos. Însă, dacă după o perioadă de post sau dietă echilibrată se revine la o dietă bogată în grăsimi, se constată o prezență mai mare a glicogenului în țesutul adipos. Practic, glicogenul reprezintă o etapă în procesul de sinteză a lipidelor.

Țesutul adipos brun vs. alb

Grăsimea brună este mai activă în sinteza glicogenului decât țesutul adipos alb. Trituratul din țesutul adipos conține enzime care pot sintetiza glicogenul din glucozo-1-fosfat. De asemenea, amilaza prezentă poate favoriza reacția inversă.

Hormonii toxici eliberați de țesutul adipos în exces

Țesutul adipos, în special cel visceral, secretă substanțe care pot deveni toxice atunci când sunt eliberate în exces. Acestea contribuie la inflamații cronice, rezistență la insulină, boli cardiovasculare și tulburări metabolice.

Concluzie

Țesutul adipos nu este doar un simplu depozit de grăsime, ci joacă un rol esențial în reglarea energiei, protecția organelor și menținerea temperaturii corporale. Însă, în exces, devine un factor de risc: eliberează hormoni și substanțe inflamatorii care pot favoriza apariția diabetului, bolilor cardiovasculare și a altor afecțiuni cronice. Citeste si: Obezitatea abdominală și sindromul metabolic

Vezi si: Consultatii nutritionale online

SURSA: BIOCHIMIE MEDICALA