Modificări metabolice în stres
Modificări metabolice în stres reprezintă un aspect esențial al reacției organismului la factori agresori. Stresul nu este doar o stare psihică trecătoare, ci o reacție fiziologică complexă care implică multiple sisteme din corp. Atunci când organismul percepe o amenințare, reală sau imaginară, intră într-o stare de alertă, mobilizând resurse pentru a face față provocării. În centrul acestor reacții se află transformări metabolice semnificative, menite să asigure supraviețuirea.
Modificări metabolice în stres
În contextul stresului, metabolismul nostru se modifică dramatic:
-
Crește glicoliza (arderea glucozei) în ficat și mușchii striați — apare hiperglicemia, o sursă rapidă de energie.
-
Se intensifică lipoliza — sunt eliberați acizi grași liberi în sânge, crescând nivelul de lipide.
-
Se accelerează proteoliza — degradarea proteinelor pentru a furniza aminoacizi necesari gluconeogenezei (producerea de glucoză din surse ne-glucidice).
Toate acestea ajută corpul să aibă „combustibilul” necesar pentru a face față pericolului perceput.
Stresul determină:
-
Accelerarea respirației și dilatarea bronhiilor — pentru un aport rapid de oxigen.
-
Vasoconstricție renală — scade fluxul de sânge în rinichi, reducând diureza.
-
Creșterea secreției de ADH — favorizează retenția de apă și scade volumul urinar.
Glandele Endocrine
În timpul stresului, glandele endocrine lucrează intens:
-
Suprarenalele se hipertrofiază și secretă mai mulți hormoni catabolici: adrenalina, noradrenalina și glucocorticoizii.
-
Se stimulează secreția de glucagon și hormon de creștere (somatotropină), care au efecte hiperglicemice.
-
Scade secreția de insulină și testosteron — hormoni anabolici — pentru a limita depozitarea de energie.
Sistemul Imunitar
Inițial, stresul poate crește vigilența imună, dar în timp:
-
Se atrofiază timusul și țesutul limfoid.
-
Se reduce numărul de limfocite T, monocite și eozinofile în circulație.
-
Crește numărul de neutrofile, dar capacitatea lor de a combate infecțiile scade.
Rezultatul? O imunosupresie numită „imunodeficiență stresogenă”.
Sistemul Nervos
Hipotalamusul joacă rolul de centru de comandă, primind semnale de la trunchiul cerebral, sistemul limbic și cortexul cerebral. În funcție de tipul stresului:
-
Stresul fizic (durere, leziuni) este transmis prin căi nervoase ascendente.
-
Stresul psihic (emoții, gânduri) vine pe căi corticale descendente.
Sistemul nervos simpatic este calea finală: activează glandele suprarenale, iar adrenalina și noradrenalina pregătesc corpul pentru acțiune.
Ce se intâmplă dacă stresul persistă?
Când stresul este prelungit, apare „stadiul de epuizare”:
-
Se epuizează rezervele de glucocorticoizi.
-
Apar semne de insuficiență suprarenală: hipotensiune, bradicardie, hipotermie, anemie, acidoză și chiar moarte.
Stresul
Pe termen scurt, stresul are rol adaptativ: întărește răspunsul organismului și poate preveni reacții inflamatorii excesive. Dar pe termen lung, se poate transforma în inamic:
-
Contribuie la boli psihosomatice: ulcer duodenal, astm, infarct miocardic, neurodermite, hipertiroidism etc.
-
Afectează negativ organele vitale: inima, rinichii, pancreasul.
Psihic vs. Fizic:
-
Stresul psihic: tahicardie, hiperlipidemie, accent pe secreția de adrenalină.
-
Stresul fizic: creșterea tensiunii arteriale și a debitului cardiac, dominat de noradrenalină.
Factori de Maladaptare
Ce ne face vulnerabili la stres cronic?
-
Factori necesari: expunere frecventă și prelungită la stresori.
-
Factori favorizanți: predispoziția genetică, obiceiuri nocive (fumat, alcool, medicamente), tipul de personalitate.
—
Un stres moderat este ca o sală de forță pentru sistemul nostru biologic — ne face mai rezistenți. Însă atunci când stresul devine cronic, corpul începe să plătească un preț biologic.
Documentat din: Manual Fiziopatologie, vol. I
Citeste si: Legătura dintre ganglionii simpatici si sport
