Nutriția și fiziopatologia dezechilibrului metabolic

Nutriția reprezintă unul dintre pilonii fundamentali ai homeostaziei organismului, influențând direct procesele metabolice, regenerarea tisulară, imunitatea și echilibrul funcțional al sistemelor biologice. Nutriția și fiziopatologia dezechilibrului metabolic sunt domenii profund interconectate, deoarece orice dezechilibru nutrițional – fie prin deficit, exces sau calitate inadecvată a aportului alimentar – poate genera sau agrava procese fiziopatologice complexe. În contextul medical actual, aceste interdependențe sunt esențiale pentru înțelegerea mecanismelor prin care tulburările de nutriție afectează sănătatea la nivel sistemic.

De la malnutriția proteino-calorică până la obezitatea metabolică, de la carențele de micronutrienți esențiali până la hipercatabolismul din stările critice, tulburările de nutriție reprezintă o componentă centrală a tabloului fiziopatologic în numeroase afecțiuni. În plus, nevoile nutriționale ale organismului diferă semnificativ în funcție de vârstă, sex, status fiziologic (sarcină, lactație) sau prezența unor boli acute sau cronice.

Scopul acestui material este de a evidenția, din perspectivă fiziopatologică, modul în care dezechilibrele nutriționale influențează funcționarea organismului, cu accent pe metabolismul proteic, necesarul nutrițional în diverse condiții clinice, importanța proteinelor de înaltă valoare biologică și identificarea factorilor alimentari esențiali pentru menținerea sănătății adultului.

Nutriția și fiziopatologia dezechilibrului metabolic

1. Metabolismul proteinelor – detalii fiziopatologice

• În mod normal, la adult se realizează un echilibru dinamic între sinteza și degradarea proteinelor. Masa proteică se reînnoiește continuu – aproximativ 500 g proteine se degradează și reconstruiesc zilnic, cu o durată de semivie de cca. 3 săptămâni

• Echilibrul de azot este menținut dacă aportul proteic satisface consumul: Dacă aportul scade sau cererea crește (stres, infecție, traume), apare bilanț negativ de azot

Aminoacizii esențiali și neesențiali:

• Esențiali (nu pot fi sintetizați în corp): arginină, histidină, izoleucină, leucină, lizină, metionină, fenilalanină, treonină, triptofan, valină.

• Neesențiali: alanină, asparagină, glicină, glutamină, prolina etc.

2. Necesar proteic actualizat

Conform unor surse de fiziopatologie:

• Adulți: necesar zilnic ≈ 0,6 g proteină/kg corp/zi în stare de echilibru

• Alte surse recomandă ~0,7 g/kg/zi, iar pentru reconvalescenți sau sarcină se adaugă +20% În condiții de stres metabolic critic (arsuri, sepsis, malnutriție): necesar poate crește la 1,5–2,5 g/kg corp/zi

3. Consecinte fiziopatologice ale dezechilibrului proteic

• Hipoproteinemia (în special de albumină): reduce presiunea coloid-osmotică, favorizând edeme și ascită; se modifică farmacocinetica medicamentelor, bilirubinei, lipidelor

• În insuficiența hepatică, inflamație sau stres: sinteza proteinelor plasmatice scade, cresc proteinele de fază acută, aminăacizii circulanți, și apar dereglări metabolice. Aceasta duce adesea la catabolism proteic accentuat și edeme hipoproteinemice

4. Tulburări proteice în contexte patologice

Hipoproteinemie și disproteinemii:

• Manifestări: anasarcă, atrofie musculară, maldigestie, intoxicație endogenă prin metabolite (indol, putrescină în intestin)

• În malnutriția proteico-calorică severă (kwashiorkor, marasm): deteriorare severă a sistemului imunitar și regenerativ.

5. Recomandări practice bazate pe fiziopatologie

În stări critice:

• Necesarul proteic: 1,5–2,5 g/kg corp/zi, caloric: 20–30 kcal/kg/zi, ajustate după tipul stresului metabolic (factor ×1,1‑2)

• Glutamina devine esențială pentru enterocite și răspuns imun; arginina susține regenerarea tisulară și producția de NO.

Proteine de înaltă valoare biologică (>2/3 din aport):

• Preferabil de origine animală pentru profil complet de aminoacizi esențiali. Dacă predomină proteine vegetale, cantitatea zilnică trebuie mărită pentru compensarea compoziției dezavantajoase (ex: porumb deficitar în lizină/triptofan)

Digestia proteinelor:

• Se realizează prin enzime gastrice și pancreatice (pepsină, tripsină, chimotripsină, carboxipeptidaze, aminopeptidaze etc.)

• Sinteza zilnică și degradarea proteinelor este un ciclu continuu, iar echilibrul proteinelor presupune aport adecvat și aminoacizi esențiali în proporție optimă În stările catabolice, proteinele structurale nu pot fi folosite ca sursă energetică fără afectarea integrității organismului → mobilizare musculară intensă, immunodeficiență și risc crescut de complicații.

Concluzie

Prin prisma fiziopatologiei, apariția bilanțului proteic negativ, hipoproteinemiei, și carenei de aminoacizi esențiali generează efecte sistemice grave. În stări patologice, creșterea aportului proteic la 1,5‑2,5 g/kg/zi este justificată pentru prevenirea catabolismului excesiv și pentru susținerea funcțiilor vitale. Utilizarea proteinelor de înaltă valoare biologică și includerea glutaminei și argininei sunt esențiale în planul terapeutic nutrițional.

Sursa de inspiratie: Fiziopatologie

Vezi si: Consultatii nutritionale online/Pachete disponibile